Cetatea Báthory din Șimleu Silvaniei, între istorie, poveste și prezent

Cetatea Báthory este situată în orașul sălăjean Șimleu Silvaniei, amplasat în Depresiunea Silvaniei, la contactul dintre Munții Meseș, la est, și dealurile vestice ale județului. Cetatea se află în partea de vest a orașului, pe un promontoriu ușor ridicat, având o poziție strategică ce permitea supravegherea drumurilor comerciale din zonă.

Așezată chiar în inima orașului, ruinele cetății medievale Báthory, datând din secolul al XVI-lea, reprezintă o prezență importantă a arhitecturii renascentiste din Transilvania. Ansamblul este, de fapt, un castel rezidențial, compus din două incinte fortificate, construite în două etape distincte. Ceea ce a mai rămas astăzi din cetatea șimleuană este poarta principală, zidurile de incintă, două bastioane și clădirea care adăpostea intrarea propriu-zisă. Întreaga cetate a fost ridicată din piatră adusă de pe Măgura, locul unde se află în prezent Cetatea Șoimului, dar care nu dispunea de o cale de acces.

Așa cum este cunoscută de șimleuani, cetatea a aparținut familiei princiare Báthory, care s-a stabilit pentru prima dată aici și care a ridicat fortificația în perioada medievală. Inițial, construcția a avut forma unei cetăți cu zid de împrejmuire, iar mai târziu, odată cu stabilirea definitivă a familiei Báthory în orașul de la poalele Măgurii, a fost ridicat un castel-cetate. Mai mult decât atât, aceasta nu servea doar familiei princiare, ci și populației din zonă. Având rol defensiv, oamenii ocupau diverse poziții administrative în interiorul fortificației. Se spune că în cetate existau toate condițiile necesare traiului, astfel încât locuitorii nu erau nevoiți să iasă în exterior și să se expună pericolelor.

De-a lungul istoriei, cetatea și orașul au suferit numeroase atacuri și devastări din partea turcilor și tătarilor. Ultimul atac important a dus la decăderea cetății, care, în anul 1774, a ajuns în proprietatea orașului.

Sistemul de fortificație și bastioanele

Cetatea a fost concepută cu un sistem de apărare adaptat evoluției artileriei din secolul al XVI-lea. Bastioanele circulare, din care două s-au păstrat până astăzi, au o formă cilindrică robustă. Unul dintre acestea a fost restaurat parțial, prin adăugarea unui acoperiș conic, cu rol de protecție.

Pe suprafața bastioanelor pot fi observate gurile de tragere, cunoscute sub numele de metereze, utilizate pentru apărarea cu arme de foc. De asemenea, se mai păstrează porțiuni masive din zidurile de incintă care legau bastioanele, construite pentru a rezista șocurilor și atacurilor armate.

Poarta principală și intrarea

Clădirea care servea drept intrare propriu-zisă este cel mai bine conservat corp al ansamblului. Turnul păstrează o structură pe două niveluri, cu o arcadă la parter, prin care se realiza accesul în curtea interioară. Tot aici pot fi observate elemente renascentiste, precum ancadramentele ferestrelor realizate din piatră profilată, care indică funcția rezidențială a castelului și statutul înalt al familiei Báthory.

Materiale și tehnica constructivă

Construcția se remarcă prin zidăria mixtă, realizată preponderent din piatră de carieră, andezit și piatră locală, combinată în zonele importante cu cărămidă arsă, pentru o mai bună modelare a formelor.

Piatra este legată cu un mortar istoric pe bază de var, care a permis structurii să reziste timp de sute de ani, în ciuda degradării naturale. Secțiunile transversale indică ziduri extrem de groase, specifice arhitecturii defensive de tranziție. Se pot observa și urme ale unor structuri adiacente, construcții care se sprijineau direct pe zidul de incintă și care ar fi servit drept depozite sau locuințe pentru garnizoană.

Monument istoric

Istoria medievală a Șimleului Silvaniei a fost și rămâne strâns legată de familia Báthory, familie princiară cu un rol important în istoria Transilvaniei. În această cetate s-a născut, în anul 1532, Ștefan Báthory, cel care avea să devină principe al Transilvaniei, iar în 1576 rege al Poloniei. Ștefan Báthory este o personalitate marcantă atât pentru Șimleu Silvaniei, cât și pentru Polonia, fiind un rege iubit și respectat de poporul polonez.

Transformarea renascentistă a castelului fortificat, din care provin și ruinele vizibile astăzi, a început în anul 1582, când Ștefan Báthory a adus zidari și cărămidari din Cluj-Napoca. În 1592, acesta a adus cadre de ferestre, uși și șeminee realizate de pietrari clujeni.

Legenda balaurului ucis de regele Poloniei

Legenda spune că în Șimleu Silvaniei a existat un balaur care, de fiecare dată când ieșea din peștera de sub Măgura, făcea ravagii în oraș, în special în rândul femeilor. Balaurul căuta fete virgine, pe care, potrivit legendei, le răpea și le devora, ceea ce a dus la scăderea populației.
Soluția găsită de Ștefan Báthory a fost aceea de a jupui câteva sute de oi, pe care le-a umplut cu var nestins. Balaurul, fiind înfometat, a înghițit varul și apoi a mers să se adape în râul Crasna. Varul, intrând în contact cu apa, a provocat explozia balaurului, iar astfel bestia a fost ucisă.

Se spune că principele i-a scos trei dinți, care au ajuns pe blazonul familiei Báthory, motiv pentru care, și astăzi, stema familiei ar reprezenta colții balaurului.